Studiile științifice confirmă faptul că, în cazul persoanelor normale sănătoase, concentrația și secreția de enzime digestive scad odată cu creșterea vârstei. Această reducere semnificativă a capacității secretorii pancreatice poate fi explicată prin modificările histologice, observate la persoanele adulte sănătoase, cum ar fi, de exemplu, fibroza densă, asociată cu atrofia țesutului acinar pancreatic.
Unele boli, cum ar fi pancreatita cronică, se numără printre cele mai frecvente cauze ale dereglării ireversibile a funcției exocrine a pancreasului. În pancreatita cronică, inflamația de lungă durată împreună cu fibroza pancreasului duce la distrugerea celulelor acinare pancreatice.
Pacienții cu diabet de tip 1 și tip 2 pot suferi, de asemenea, de insuficiență pancreatică exocrină datorită afectării funcției endocrine a pancreasului.
Alte boli sau afecțiuni care pot provoca disfuncții exocrine ale pancreasului sunt fibroza chistică, boala celiacă (intoleranța la gluten), boala Crohn, rezecția chirurgicală a intestinelor sau a pancreasului, etc.
Simptomele afectării funcției exocrine a pancreasului și deficienței enzimelor digestive ar putea fi durerea, disconfortul, balonarea, spasmele abdominale și scaunele grase.
Deficiența de enzime digestive poate duce la scăderea nivelului de macronutrienți, micronutrienți, vitamine liposolubile și lipoproteine în circulația sangvină și acest lucru a fost asociat cu o morbiditate crescută din cauza riscului crescut de complicații și de evenimente cardiovasculare legate de malnutriție.
În cazul afectării funcției exocrine a pancreasului, se recomandă reducerea fumatului și a consumului de alcool (pentru a reduce riscul de dezvoltare a pancreatitei cronice), consumul mai frecvent a meselor mai mici fără a reduce cantitatea obișnuită suficientă de calorii și grăsimi; dacă este necesar, aportul de vitamine liposolubile.
